„Provocari privind libera circulatie pe piata muncii în Uniunea Europeana”

alocutiunea dnei. Cristina Pasat

“Eu reprezint mediul patronal, respectiv angajatorii si voi vorbi din aceasta perspectiva. Sigur ca studiile si discutiile pe subiectul liberei circulatii, cele la nivel teoretic, pleaca de la termenul pietei unice, insa este important sa tinem cont de faptul ca inca nu suntem o piata unica si nici nu participam nici nu facem parte dintr-o piata unica. Chiar daca Uniunea Europeana are o anumita definitie si o anumita doctrina, sa spunem teoretica, in practica, fiecare dintre statele
membre are interese proprii care se regasesc de cele mai multe ori in legislatia proprie fiecarei tari si nu numai in legislatie ci si in procedurile de control ale aplicarii acestei legislatii.

Cu alte cuvinte, statele membre ale Uniunii Europene au diferite metode in legislatia proprie, de implementare ale directivelor Uniunii Europene, si in unitatile de control ale aplicarii acestor legi, de a limita anumite comportamente ce sunt abordate din punct de vedere politic pana la urma. Nu avem o politica unica la nivelul Uniunii Europene, ci fiecare stat UE are si o politica interna si interese care nu se regasesc la nivelul UE, de a limita inclusiv libera circulatie si accesul a anumitor categorii de cetateni la pietele muncii.

Este de notat, de asemenea, ca fiecare stat are o politica proprie si are anumite tratate bilaterale preferentiale cu tari non UE care reprezinta pentru ei principala sursa de forta de munca pentru acoperirea deficitelor locale. Deci, cu toate ca in teorie toti membrii UE au prioritate fata de celelalte state non UE, atunci cand vine vorba de acoperitrea locurilor vacante din interior, in practica, fiecare stat are legaturi istorice, are tratate bilaterale non UE pe care le prefera ca sursa de forta de munca. Acesta a fost si cazul Marei Britanii care, dupa cum se stie, ca facand parte din UE, a preferat intotdeauna lucratorii din India si din Pakistan pentru a suplini deficitul de forta de munca din piata Regatului Unit.

Deci, cred ca dezideratul de a participa cu totii si de a construi o piata unica in UE, care sa ne asigure o uniune, este unul la care mai avem de lucrat si evident nu putem sa neglijam factorul politic care modereaza toate aceste preferinte ale fiecarui stat.

Migratia fortei de munca din Romania s-a accentuat evident, dorinta Romaniei de a atrage investitori a condus la prezenta unui numar mare de companii straine care se plang de acelasi deficit de forta de munca, in acest moment, chiar daca nu au ales sa fie prezenti pe aceasta piata din principalul motiv al costului redus al fortei de munca. Sigur ca mecanismele de cerere si oferta pe piata, in acest moment, preseaza spre o crestere a salariului chiar si in lipsa unei productivitati.

In afara de o crestere a mobilitatii interne, pentru acoperirea acestui deficit de forta de munca, mediul companiilor private isi pune cel putin alte doua probleme. Una, cum sa reatraga cetatenii romani care au ales sa lucreze pe alte piete si a doua ar fi cum sa faca sa beneficieze de alta forta de munca decat cea din UE. La acest nivel mediul corporatist nu beneficiaza deocamdata de nici o politica exprimata corect la nivelul statului.

Este de notorietate faptul ca pregatirea si comportamentul profesional din Romania au scazut drastic si ca lipseste o categorie importanta din industrie pe care companiile private sunt obligate de a si le forma singure, de a investi in educatia lor, deci practic statul nu formeaza profesionisti in anumite industrii. Acesta ar fi un motiv pentru care unele state ale UE au facut recrutare destul de activa si chiar agresiva in anumite industrii din Romania, intocmai pentru a-si acoperi deal-ul de meserii la ei din tara, dupa care bineinteles ca nu s-a lucrat deloc la imaginea lor… ei in continuare sunt destul de desconsiderati de UE si nu sunt sprijiniti de catre stat.
Imaginea lor nu este ceea ce ar trebui sa fie.

De asemenea, companiile private din Romania isi pun problema cum ar putea sa creasca atractivitatea pietei interne, asta in special pentru a reversa fluxul migratiei si a convinge lucratorii romani sa se intoarca in Romania, mai ales ca acest lucru a dat rezultate in trecut, atunci cand s-a facut, si exista rezultate. Exista sanse sa se poata face ceva in acest sens. Evident insa, trebuiesc concepute politici. Nu este suficient efortul facut de catre companiile private, ar trebui un efort conjugat.

Un alt aspect datorita caruia companiile private din mediul privat din Romania, sa zicem, sufera, este lipsa de sustinere a unui antreprenoriat romanesc.
Un mare numar dintre cei care au ales sa lucreze in alte tari, ar putea la intoarcere sa intre in mediul antreprenorial din Romania. Din pacate, cu toate ca dorinta exista, la nivelul UE aceasta fiind una dintre cele mai ridicate, aceasta nu se si materializeaza in intreprinderi nou-formate si rezistente, datorita adversitatilor de care se lovesc. Profilul antreprenorilor din Romania este, la nivel personal, mult mai elevat decat al antreprenorilor din statele occidentale dezvoltate, unde s-a sprijinit atat de mult mediul antreprenorial incat antreprenorul acolo este de foarte multe ori o persoana cu educatie profesionala, cu scoala profesionala, nu este neaparat un om cu educatie superioara care trebuie sa acumuleze foarte multe cunostinte pentru a face antreprenoriat, cum este cazul in Romania. Un om care va dori sa lucreze independent, ca freelancer, va trebui sa invete foarte mult, pentru ca sa poata macar sa isi depuna declaratiile la stat, ceea ce pentru o persoana care are scoala profesionala si ar putea sa faca lucrul acesta, este nerealizabil.

Exista foarte foarte multe bariere dar si aspecte birocratice prin eliminarea carora s-ar putea flexibiliza foarte mult disponibilitatea fortei demunca interna si s-ar putea creste si retentia.
Evident asta nu ar fi suficient, dar noi ca tara ne vom dezvolta, macar ca tara in care antreprenorii romani in primul rand, dar si investitorii sa beneficieze nu doar de resursele care sunt ieftine ci si de alte avantaje care nu sunt scoase in evidenta.”